Gânduri

Mergând pe străzile Veneției mă gândeam la Eminescu, oare o fi trecut pe aici? Cu siguranță a trecut Podul Rialto, care, sincer nu e deloc spectaculos pentru mine. Aici am văzut multe personalități, chiar actori de Hollywood, afaceriști… Cum coboram de pe pod, imediat începeau tarabele moldovenilor, albanezilor, românilor și ale italienilor. De fiecare dată mi-am pus aceeași întrebare: „ – Lumea chiar cumpără astfel de nimicuri?” , desigur nu l-am găsit îndată. Trecând vremea mi-am găsit un răspuns uitându-mă la o conațională care trecea cu privirea pe sus, cu ochelari „ochi de … muscă” și cu papuci cu pietricele amețitor de strălucitoare. Răspunsul la întrebarea mea de mai devreme se transformase, în fapt, într-o întrebare: „ – Oare oamenii care cumpără nimicuri și care poartă haine strălucitoare, adică „chinezării” citesc? Mi-am zis că nu. Dar poate da! Mda, poate da, dar nu suficient și nici ce trebuie! Cu oarecare amărăciune mă gândeam că acești oameni în așa fel aleg și lucrurile din viața lor. Totuși, spre deosebire de mine, care desigur am alte bucurii, ei se bucură de viață mai „zgomotos”, cu frigărui și bere, cu poze „selfie”, manele, semințe, frizuri fotbalistice, piercing, tatuaje, poșete false, unghii false, culoarea părului falsă, sprâncene false, haine false, mâncare falsă. Dar nu ar fi o problemă nici asta, că nici nu este pentru vreunul din ei, dacă așa zisa problemă nu s-ar perpetua.
Mai există o categorie, dar încă nu cunosc multe exemple, ale acelora care s-au dezis de ”cetățenie” și s-au transformat pe de-a-ntregul, în italieni, spanioli ș.a.m.d. Să fiu sincer, nu prea le iese, sunt chiar penibili unii dintre ei.
Nu mă lungesc, sunt multe de zis.
Mulți m-au atenționat cu privire la „reclama” noastră în Europa, la lipsa noastră de educație, la limitarea noastră, în număr majoritar, la muncile de jos, la barbarismul nostru, e cam dur termenul, dar nu găsesc unul mai puțin iritant. Totuși, concentrând concluzia, nădăjduiesc că poate văzând cruci mari la gâturile lor și copii în brațe, să aibă credință în Dumnezeu, care mai târziu sau mai devreme să se aprindă, știind, personal, că El nu ne va întreba cu ce ne-am îmbrăcat sau unde ne-am pus piercing atâta timp cât fapta bună, iertarea, schimbarea vieții (metanoia) cu toate celelalte care se raportează la aproapele, vor fi împlinite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s